19-21 iunie 2026, Parcul Natural Vânători Neamț
Azi-noapte am ajuns acasă la ora 3. Nu pentru că am alergat 250 de kilometri prin munte, ci pentru că am fugit după cei care au făcut-o — cu un Fujifilm X-T5 într-o mână și un GFX 100S II în cealaltă, încercând să prind fiecare zâmbet, fiecare genunchi julit, fiecare moment în care o echipă găsea, în sfârșit, punctul de control.
Am fost invitat să fotografiez Bison Adventure Race. Am ajuns să fac mult mai mult de atât.
O cursă care nu seamănă cu nimic
Dacă nu știi ce este Bison Adventure Race, pe scurt: e o nebunie organizată cu grijă. Echipe de patru oameni pornesc cu o hartă în mână, fără traseu fix, doar cu o ordine de puncte de control pe care trebuie să le bifeze — alergare montană, ciclism montan, orientare sportivă, canoe, probe pe coardă și câte o surpriză pe care organizatorii o țin bine ascunsă până în ultima clipă. 250 de kilometri, 50 de ore, fără pauze obligatorii. Doar tu, echipa ta și muntele.
Anul trecut natura a decis că nu e momentul. Anul acesta, în sfârșit, a fost.
De la primele cadre, până la lacrimi de oboseală
Am pornit fotografiatul cu o zi înainte de start, la briefing-ul de la ora 18. Acolo am văzut hărțile pentru prima dată, am văzut concentrarea aceea specifică — oamenii care primesc traseul, știu că urmează ceva greu și încearcă să nu se gândească prea mult la asta. De acolo și până a doua zi la ora 8, echipele au avut la dispoziție timp să-și încarce traseul pe GPS, să-l studieze, să-și împartă rolurile.
Apoi a venit startul. Arcul gonflabil, mulțimea de biciclete, freamătul ăla pe care nu-l poți pune în cuvinte dacă nu l-ai simțit.
De acolo, am fugit după ei. Pe drumuri de pădure, pe malurile lacului de acumulare de la Bicaz, prin praf și prin noroi. Am fotografiat echipe citind harta, am fotografiat un genunchi julit, am fotografiat zâmbete care nu aveau niciun motiv logic să mai existe la ora aceea, după atâția kilometri — și totuși existau.
Noaptea a fost cu totul altceva
Ziua poți fotografia. Noaptea trebuie să simți unde se va întâmpla ceva.
Singurele surse de lumină au fost farurile de la Jeep și lanternele frontale ale concurenților. Am fotografiat echipe citind hărți la lumina frontalelor, am prins siluete decupate brusc din întuneric de un fascicul de far, expresii de oboseală amestecată cu hotărâre, conturate doar de lumina aia dură, direcțională. Genul ăsta de lumină nu se poate regiza. Apare o singură dată, și dacă nu ești acolo, ai pierdut-o pentru totdeauna. O excepție a fost Cetatea Neamțului, cu iluminatul ei propriu, care a oferit un decor cu totul diferit — zidurile vechi ieșind din întuneric într-o lumină constantă, calmă, contrastând cu restul nopții petrecute pe lumină de far și frontală.
Nu am fost organizator. Am fost invitat să fotografiez. Dar m-am implicat cât am putut de mult, și cred că am ajuns persoana — în afară de concurenți — care a parcurs cele mai multe puncte de control din toată desfășurarea cursei. Nu pentru că trebuia. Pentru că am vrut să surprind cât mai multe momente unice din cursă.
Câștigătorii: oameni dintr-o altă galaxie
S-a vorbit mult, pe parcursul concursului, despre echipa câștigătoare — oameni care nu au dormit deloc în toată competiția și au terminat cursa în aproximativ 43 de ore și 40 de minute, sub limita de 44 de ore. Nu rețin timpul exact la secundă, dar cifra în sine spune tot ce trebuie spus: aproape două zile fără somn, prin munte și prin apă, și tot au avut energie să zâmbească la fiecare punct de control unde i-am întâlnit.
Asta e diferența dintre a citi despre o cursă de aventură și a sta acolo, cu camera la ochi, văzând-o cum se întâmplă.
Echipament
Toate fotografiile din această galerie au fost realizate exclusiv cu Fujifilm X-T5 cu Fujinon 56mm f/1.2 WR și Fujinon GF 500mm f/5.6, cu Fujifilm GFX 100S II, plus drona DJI Mavic 4 Pro pentru cadrele aeriene — o combinație care mi-a permis să prind atât distanța (echipele prin pădure, de pe apă, sau de sus) cât și detaliul fin, de portret, în momentele de respiro de la punctele de control.
Sunt epuizat, dar a meritat fiecare oră de somn pierdută. Bison Adventure Race 2026 nu a fost doar o cursă pe care am fotografiat-o. A fost o poveste prin care am alergat, alături de oameni cu o forță pe care rar ai ocazia s-o vezi atât de aproape.
Gheorghe Popa
Author